Culisele „Amintirilor din Epoca de Aur“

Prima parte a peliculei regizate de Cristian Mungiu, Ioana Uricaru, Hanno Höfer, Răzvan Mărculescu şi Constantin Popescu va rula din 25 septembrie. Regizorul Cristian Mungiu va publica, începând de mâine, în ziarul „Adevărul“, şase legende urbane inedite din comunism, care nu au fost prinse în filmul „Amintiri din Epoca de Aur“.

În anul 2007, Cristian Mungiu a câştigat trofeul Palme d’Or al Festivalului Internaţional de la Cannes pentru cel de-al doilea lungmetraj al său, „4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile“. Puţini ştiu că regizorul a scris scenariul filmului „Amintiri din Epoca de Aur“ înainte de a realiza „4,3,2“. 

Însă, dorinţa lui a fost să-şi înceapă trilogia despre comunism cu o dramă, „4,3,2“, pentru a continua cu o comedie, „Tovarăşi, frumoasă e viaţa!“ şi cu o poveste despre iubirile socialiste, „Dragoste în timpul liber“, ultimele două reunite sub titulatura „Amintiri din Epoca de Aur“. 

„Umorul care ne-a ţinut moralul sus“

Prima parte a „Amintirilor din Epoca de Aur“ (din 25 septembrie în cinematografele româneşti) cuprinde patru episoade: „Legenda activistului în inspecţie“, „Legenda fotografului oficial“, „Legenda politrucului zelos“ şi „Legenda miliţianului lacom“. 

Partea a doua, „Dragoste în timpul liber“, va fi prezentată din 23 octombrie. Poveştile au la bază cele mai cunoscute legende urbane din România de dinainte de `89, cheia comună a acestora fiind umorul. 

Cristian Mungiu a explicat pentru „Adevărul“ de ce a ales să facă o comedie despre acea epocă: „Am vrut să amintesc genul acela de umor care ne-a cam ţinut moralul sus în perioada comunistă. Erau foarte multe lipsuri: n-aveam apă, căldură sau lumină. 

Toată lumea vorbea despre asta. Pe de altă parte, toată lumea zicea bancuri despre regim. Şi chiar dacă erau spuse pe o voce mai joasă şi toţi şopteau de teama «microfoanelor din cameră», ele se ziceau. Există o legendă urbană cum că era un departament la securitatea statului care făcea bancuri“. 

Muzică patriotică de 20.000 de euro

De muzica din film s-a ocupat Hanno Höfer (co-regizor al „Amintirilor...“ şi solist al trupei Nightlosers). Mungiu a declarat că a fost o adevărată aventură să obţină drepturile pentru muzica din perioada comunistă. 

„Pentru cinci secunde de muzică «patriotică» trebuie să plăteşti textierului, compozitorului, interpretului şi producătorului. Pentru că oamenii au senzaţia că eu m-am îmbogăţit după filmul «4 săptămâni...», am ajuns la situaţia ca pentru nişte versuri patriotice ale unei melodii din anii `50, pe care voiam să le folosesc în film, să ni se ceară 20.000 de euro. Asta pentru cinci secunde de fragment «patriotic» pentru care autorul ar cam trebui să bage capul în nisip astăzi“. 

Nici cu găsirea unor locuri potrivite pentru filmat, care să redea în linii mari epoca aceea, nu a fost uşor. 

„Am găsit cu mare greutate o fermă de păsări care să semene a Avicola optzecistă, o piaţă alimentară, unde să mai existe un centru de colectare de sticle şi borcane cu R-R-R - vopsit pe geam, o cabană în munţi fără termopane şi aşa mai departe. A trebuit însă să intervenim în post-producţie, ştergând în calculator diferitele elemente moderne din imagini“, a povestit Mungiu.  

Povestea porcului din bucătărie

Nici filmările pentru scenele în care apar animale şi păsări nu au fost deloc uşoare, aşa cum s-ar crede la prima vedere. 

Cristian Mungiu povesteşte: „Trei porci au fost filmaţi pentru episodul «Legenda miliţianului lacom». Am avut un antrenor pentru porcul care apare în filmarea principală. Iar porcul şi-a trăit perioada de antrenament la Braşov, după care a venit cu maşina la Bucureşti. Acela este porcul care a fost urcat pe scările blocului de bieţii actori, care au filmat un cadru de un minut şi jumătate făcând hernie, pentru ca în final să constatăm că nu e nevoie şi să tăiem cadrul înainte ca ei să ajungă în bloc. Apoi, ne-am dat seama că avem nevoie de nişte cadre apropiate cu porcul şi i-am sunat pe cei de la Braşov să ni-l aducă din nou. Dar ne-au zis că e foarte obosit şi are nevoie să se recreeze, pentru că filmarea l-a făcut varză. Atunci, am luat o dublură. Dacă cercetăm cu lupa, o să vedem că unul e mult mai păros. Iar pentru faza din bucătărie am închiriat o carcasă congelată“. 

Regizorul a mărturisit că a citit povestea cu porcul gazat în bucătărie şi povestea cu alfabetizarea ţăranilor în revista miliţiei, „Pentru patrie“.

sursa:adevarul.ro