Nici nu ştie exact pentru ce a luat premiu la Edinburgh

În timp ce presa britanică se precipita să publice, absolut fermecată, experienţa pe care i-o oferise „Faustul” lui Silviu Purcărete, la Festivalul de la Edinburgh, actriţa Ofelia Popii, „diavolul androgin” ale cărui transformări i-a deconcertat pe critici, repeta undeva la 20 de kilometri de oraş, într-un campus. Elogiile i-au ajuns la ureche palid, sub forma unui „e de bine”. „N-am citit cronicile, pentru că eram mai izolaţi, stăteam undeva într-un campus, la vreo 20 de kilometri de oraş şi făceam toată ziua repetiţii. Dar ne-au spus fetele de la marketing că e de bine. O să le citesc de-acum”, povesteşte actriţa de la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu, proaspăt întoarsă din Marea Britanie cu un trofeu Herald Angel, pentru performanţa ei în rolul lui Mefisto. 

„Un Mefisto extraordinar” 

„O figură deconcertantă, ce pare să fi apărut de-a binelea dintr-o lume infernală”, „jumătate Gollum, jumătate Dandy şi hermafrodit”, „un Mefisto extraordinar” - reacţiile cronicarilor au contat mai puţin atunci decât aprecierile regizorului. „Pe mine m-a interesat, de fapt, cel mai mult părerea domnului Purcărete despre cum joc şi cum iese spectacolul, de aceea m-am concentrat mai mult pe asta. Eu nici nu ştiu exact pentru ce am luat premiul, am aflat că e din partea unui ziar şi se dă în timpul festivalului, în fiecare sâmbătă”, spune Ofelia Popii pentru EVZ. 

„Oh, you are so wonderful” 

În cele cinci zile succesive de spectacol, între 18 şi 22 august, hala dezafectată de la periferia oraşului - Lowland Hall, Ingliston - a fost arhiplină. În fiecare seară, Ofelia Popii a schimbat câteva costume, a fost când femeie, când bărbat, când o făptură hermafrodită cu voce uneori guturală, alteori şoptită, întotdeauna malefică. Figura ei nu s-a pierdut nicio clipă printre celelalte aproape o sută, remarca şi critica britanică. „Rolul e foarte obositor, însă mai obositor a fost faptul că a trebuit să jucăm cinci zile una după alta. Publicul britanic era extrem, extrem de atent şi mă gândeam că nu va reacţiona la fel ca acela din România, pentru că oamenii trebuiau să citească traducerea, să fie atenţi la subtitrări. Dar n-a fost aşa”, îşi aminteşte actriţa. 

Pe holurile din Lowland Hall, Ofelia Popii şi-a cunoscut şi primul fan devotat, atât de devotat încât fiecare întâlnire părea întotdeauna prima întâlnire. „Era o doamnă, nici acum nu ştiu cine era, dar ştiu că a fost în absolut fiecare seară la spectacol şi, de câte ori o întâlneam pe coridor, iar uneori se întâmpla şi de trei sau chiar cinci ori pe zi, mă oprea şi-mi spunea: «Oh, you are so wonderful, so marvelous!». De fiecare dată cu ace laşi entuziasm”, râde actriţa. 

Pentru că timpul a fost extrem de scurt, artista n-a reuşit să vadă niciun alt spectacol din cadrul festivalului. Nici să socializeze cu oameni de teatru, deşi Edinburgh e echivalentul Cannes-ului pentru teatru în materie de întâlniri providenţiale. „Nu am fost la niciun spectacol, pentru că nu am avut când. O singură dată ne-a invitat domnul Jonathan Mills, directorul festivalului, la o masă, pe mine şi pe Ilie Gheorghe, erau acolo actori străini, şi asta a fost tot. Eu sper să fi fost prin sală producători sau finan ţatori care să cheme spectacolul şi în alte ţări”, speră Ofelia Popii. „E primul meu rol mare” După experienţa Edinburgh, şansele unui rol pe scenele din afară sunt destul de mari: „Mie mi-ar plăcea să joc un rol pe scena londoneză, cum să nu, dar deocamdată nu am nicio propunere”. 

Între timp, lucrează la Sibiu la un nou spectacol, în regia lui Radu Nica - „Breaking the Waves” (premiera pe 18 septembrie), după filmul lui Lars Von Trier, în care va avea rolul principal, al lui Bess Mc’Neill. „Rolul acesta din «Faust» e un punct foarte important al carierei mele, pentru că e primul meu rol mare, primul important şi până să se gândească domnul Purcărete să mă ia - nu ştiu de unde i-a venit - nu aveam unele prea mari”. 

TALENTATĂ 

Premiată de juriul UNITER

La 31 de ani, actriţa Ofelia Popii a bifat deja roluri importante în spectacole montate de Silviu Purcărete, Alexander Hausvater, Mihai Măniuţiu, Andriy Zholdak sau Radu Alexandru Nica. În 2008, prestaţia din „Faustul” lui Silviu Purcărete i-a adus un Premiu UNITER pentru interpretare. Despre ea, criticul George Banu afirma că este „revelaţia anului 2007”. 

Cariera Ofeliei Popii a început cu o partitură în „Canibalii” lui Alexander Hausvater, la puţin timp după ce absolvise Facultatea de Teatru şi Televiziune la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj. Venise din Arad cu câţiva ani înainte, hotărâtă să dea la Arhitectură, apoi la Ştiinţe Economice, ca să se răzgândească exact înainte de examen şi să aleagă Teatrul.

Actriţa a jucat şi în „Othello?!”, în regia lui Andriy Zholdak, „Experimentul Iov” şi „Electra”, al lui Mihai Măniuţiu, „Cumnata lui Pantagruel”, în montarea lui Silviu Purcărete, „Nora”, regia Radu Nica, „Rinocerii”, de Tompa Gabor, sau „Pescăruşul”, în regia lui Andrei Şerban. 

sursa:evz.ro