Salvarea zonei euro va veni din Est

Poate părea surprinzător că stabilitatea şi reputaţia monedei euro să depindă vreodată de Polonia, Bulgaria sau Estonia. Şi totuşi este o realitate. Desigur, odinioară cuvintele "economie poloneză" erau sinonime de haos şi proastă gestiune. Dar după schimbările politice de acum douăzeci de ani, Polonia s-a schimbat în întregime. Astăzi, vecina noastră din Est este singura ţară din UE care afişează o creştere economică constantă, în mijlocul unui ocean de recesiune.

 

În ceea ce priveşte Bulgaria, mult timp considerată ca fiind atât de coruptă încât UE – pentru prima dată în istoria ei – a trebuit să anuleze subvenţiile oferite unui stat membru, ea este acum singura ţară care, în plină criză, îndeplineşte criteriile de la Maastricht în materie de deficit bugetar. În schimb Letonia, România şi Ungaria, care nu au scăpat de faliment decât mulţumită miliardelor de ajutoare de la UE şi FMI, se găsesc, şi probabil pentru mult timp, într-o situaţie care nu le permite să integreze zona euro.

 

State mult mai disciplinate

 

O intrare a Poloniei, Republicii Cehe, Estoniei şi Bulgariei ar întări deci moneda europeană comună. Între timp, chiar şi reprezentanţii guvernului german au ajuns să considere vecinii lor din Est ca fiind o şansă, mai degrabă decât un risc, pentru moneda euro. Şi aceasta datorită faptului că, în termeni de economie de piaţă, aceste ţări ar consolida forţele unei zone euro din ce în ce mai puternică faţă de statele din sudul continentului care duc o politică intervenţionistă.

 

Pe de o parte, aceste state din Est sunt mult mai clar orientate spre creştere economică şi disciplină bugetară decât cele din Sud. Pe de altă parte, Polonia, România şi Bulgaria s-ar putea bizui – în contrast cu ţările în criză din zona euro, Spania, Grecia sau Portugalia – pe ajutoare sporite de la Bruxelles. Ceea ce le-ar consolida economiile, le-ar permite să-şi modernizeze infrastructurile şi ar implica avantaje bugetare.

 

O şansă, dar şi o obligaţie

 

Introducerea monedei euro în Est nu depinde numai de voinţa acestor state. Ele au luat acest angajament în momentul integrării lor în UE. De altfel, criza din Grecia nu a suscitat reflecţii asupra stabilităţii numai în zona euro. În timpul crizei economice, viitoarele state membre ale zonei euro au pornit de asemenea discuţii asupra "modelului suedez": a fi de fapt obligate prin tratat, de a adera la aceasta, fără nici o iniţiativă în acest sens.

 

Dacă înainte de criză, Varşovia plănuia să treacă la euro în 2012, cu ocazia campionatului european de fotbal care va avea loc atunci în Polonia, termenul pare acum a fi amânat pentru mult timp, şi nu numai din cauza deficitelor bugetare adâncite de criză. Între timp, la Varşovia, se discută pentru a şti dacă este rezonabil să se facă modificările necesare Constituţiei. Fără a mai menţiona dureroasele eforturi de reformă fiscală care ar trebui să însoţească introducerea monedei euro. Politicienii şi economiştii subliniază mai degrabă că devalorizarea monedei naţionale, a zlotului, a oferit economiei avantaje clare în perioada de criză. Acelaşi principiu se aplică şi în alte ţări.

 

Moneda euro profitabilă pentru toţi

 

Situaţia este diferită în Ţările Baltice sau în Bulgaria, unde cursul monedelor locale este de mult timp strâns legat de euro. Acolo, experţii recomandă o implementare rapidă a acestuia, ceea ce ar aduce fără dificultăţi beneficii suplimentare.

 

Prin urmare, introducerea monedei euro în Est este benefică tuturora, lor ca şi nouă. Dar, condiţie sine qua non, statele respective trebuie să îndeplinească criteriile monedei unice. Un alt lucru trebuie să fie clar: noii membri potenţiali ai zonei euro nu ar trebui să plătească oalele sparte pentru greşelile făcute de greci sau spanioli.