America Centrală, secolul al XVIII-lea. O lume a senzației pure și a iraționalului, a lentorii și decăderii, in care coexistă, amestecate, credințele totemice ale primitivilor și Inchiziția creștină.
O fetiță stranie, Sierva Maria de Todos los Angeles, crește nebăgată în seamă printre sclavii părinților săi, asemănându-se mai degrabă cu ei decât cu mama care o disprețuiește. In ziua in care implinește doisprezece ani, micuța rebelă este mușcată de un câine turbat. Sierva Maria dă semne de nebunie. Este bolnavă de turbare? Posedată de diavol?
Sclavii case încearcă s-o lecuiască cu ritualuri străvechi; episcopul diocezei hotărăște trimiterea ei la o mânăstire. Stareța Josefa Miranda se teme de ea, văzând în Sierva Maria o întruchipare a diavolului. Singurul care reușește să se apropie de ea este părintele Cayetano Delaura, un protejat al episcopului, căruia îi va reveni misiunea de a o exorciza. Între preot și Sierva Maria se naște o iubire pătimașă, imposibilă și acaparantă. Fetița devine, din ce în ce mai mult, unica rațiune de a fi a lui Delaura, care o adoră cu o devoțiune ce se cuvine doar lui Dumnezeu.
Iubirea este, în romanul lui Marquez, o forță în același timp necesară și distructivă, vecină adeseori cu nebunia și iraționalul. Poate chiar înainte de a fi o poveste despre iubire, această carte este un portret al iraționalului, în care adevărul se amestecă nebunește cu plăsuirile imaginației fiecăruia dintre personaje. Iraționalul pasiunii, iraționalul ritualurilor mistice primitive, al superstiției și, nu în ultimul rând, iraționaluldublat de forta constrângătoare a inchiziției. Episcopul Toribo de Caceres y Virtudes, reprezentantul “oficial” al Inchiziției pe meleagurile Caraibelor are o relație tensionată cu Delaura- omul care caută libertatea, purtat în același timp de o forță mai puternică și decât voința lui și de către datoria sa sfântă față de religia creștină. La polul opus față de episcop se situează doctorul filosof Abrenucio, uneori sceptic alteori excentric, care pune orice autoritate sub semnul întrebării și care nu se sfiește să afirme că nu există mare diferență între Inchiziție și ritualurile barbare ale indigenilor.
Gabriel Garcia Marquez este laureat al Premiului Nobel pentru Literatura (1982) și probabil cel mai important reprezentant al realismului magic sud-american. Printre romanele sale cele mai cunoscute se numără “Un veac de singurătate”, “Dragoste în vremea holerei”, “Toamna Patriarhului” și “Amintirile curvelor mele triste”.
Raluca Enescu
Comentarii (0 afisat):
Afiseaza comentariul tau