Undeva, într-o lume distopică- deși nu cu mult diferită de cea pe care o cunoaștem cu toții- bande de adolescenți se întâlnesc în fiecare seară. Se droghează, apoi distrug, lovesc, jefuiesc tot și pe oricine le stă în cale. Alex- cel mai rău și mai puternic dintre ei. Inteligent și manipulativ. Asculta Beethoven în fiecare seară.
Arestat în urma unei crime, Alex va deveni cobai pentru o nouă metodă de reabilotare, bazată pe condiționare. Violența îi va provoca de acum încolo o profundă repulsie fizică. Va deveni incapabil de a mai face rău vreodată- dar și de a alege să facă binele; apoi, lipsit de puterea de a se apăra, va fi aruncat înapoi în lumea din care a venit, în mâinile celor ca el și al celor care doresc să se răzbune.De fapt, întregul roman este centrat în jurul acestei dileme etice și meta-etice: mai are sens să vorbim despre acte morale, atunci când ne lipsește libertatea de a alege între bine și rău? Și nu cumva, oare, actul de a obliga pe cineva să aleagă bine, de a-l face incapabil să refuze moralitatea nu este, în sine, profund imoral?
Povestea este spusă din perspectiva protagonistului, în limba sa proprie: un limbaj argotic inventat de către Burgess, numit “nadsat”- după cuvântul care denumește adolescenții în acest argou- limbaj care se interpune, ca un amortizor de șoc, între scenele violente, dureroase și cititor- și, în același timp, nefiind limbajul unei epoci deja trăite, plasează “Portocala Mecanică într-un etern prezent sau vitor.. “Nu cunosc niciun alt scriitor care să fi reconstituit limbajul așa” spunea William S. Burroughs despe Burgess. Limbajul “nadsat” este construt, asemnea “nouvorbei” lui George Orwell, pe baza limbii engleze, Burgess împrumutând forme și cuvinte din “cockney slang”, dar și din limba rusă.
“Portocala Mecanică” este, pentru mulți, o carte-cult, asemenea romanelor lui William Burroughs (“Junkie”, “Prânzul dezgolit”), din aceeași generație, sau mai recentelor “Trainspotting” (Irvine Welsh) și “Fight Club” (Chuck Palahniuk). Este o distopie de un tip nou, deosebindu-se de distopiile clasice, cum ar fi “1984” a lui Orwell sau “Minunata lime nouă” a lui Huxley prin centrarea pe individ și pe relațiile inter-individuale mai degrabă decât pe stat sau societate ca întreg.
Romanul a fost ecranizat în 1971, în regia lui Stanley Kubrik, cu Malcom McDowell în rolul principal. Filmul a câștigat șapte premii BAFTA și patru nominalizări la Oscar.
Anthony Burgess s-a numărat printre cei mai de succes autori britanici ai generației '60-'70. A fost, deasemenea, un cunoscut critic literar și lingvist.
Raluca Enescu
Comentarii (0 afisat):
Afiseaza comentariul tau