Zeci de mii de economişti anual. Cine are nevoie de ei?

Contrar aşteptărilor, circa 70% din aceşti absolvenţi se angajează în domeniul pentru care s-au pregătit, afirmă la unison rectorii facultăţilor de profil. „Şi în această perioadă avem solicitări de la angajatori, băncile folosind tineri absolvenţi sau chiar studenţi, pe salarii mici“, explică Ion Iarca, decanul Facultăţii de Ştiinţe Economice din cadrul Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti. Ce face restul de 30%? Cancelarul Academiei de Studii Economice (ASE) din Bucureşti, Răzvan Zaharia, oferă varianta optimistă: „În general, oricine îşi doreşte o slujbă bine plătită, care să-i ofere condiţii bune de muncă. Băncile întrunesc aceste criterii, de aceea sunt căutate cu precădere de către tineri, dar nu sunt singurele locuri de muncă în care îşi doresc să se angajeze absolvenţii noştri. Şi alte domenii , precum contabilitatea, informatica, marketingul sau vânzările pot să ofere satisfacţii profesionale“. Aceeaşi idee, altă perspectivă: „Absolvenţii se orientează spre orice posturi li se oferă pentru a supravieţui: secretare, agenţi de vânzări, consilieri în asigurări etc. Totuşi, la întâlnirile de zece ani de la absolvire am constatat că, în timp, majoritatea foştilor studenţi s-au angajat în domeniul în care au studiat“, spune prodecanul Facultăţii de Ştiinţe Economice de la Universitatea Transilvania din Braşov, Tiberiu Foriş.

Interesant sau, poate, previzibil este faptul că foarte puţini absolvenţi aleg o carieră universitară, chiar şi în condiţiile actuale, în care majoritatea potenţialilor angajatori au îngheţat de luni bune procesul de recrutare. De exemplu, din cei peste 11.600 de absolvenţi ai Academiei de Studii Economice (ASE) în anul universitar 2007-2008, doar 28 au ales o carieră didactică. În general, spun reprezentanţii universităţilor, ponderea celor care aleg să rămână la catedră după încheierea studiilor este de maximum 2%, din cauza salariilor mici acordate debutanţilor, iar aceştia sunt, susţine Tiberiu Foriş, cu precădere copii de cadre universitare.

Păcatul învăţământului excesiv de teoretic

Sistemul este încă de tip scolastic, prin care profesorul predă la curs teoria, în timp ce cu adevărat util ar fi stilul autodidact, prin care studentul să înveţe pe cont propriu, să facă cercetare şi să aibă discuţii interactive cu profesorii şi cu ceilalţi studenţi, crede directoarea de resurse umane de la ING Bank, Manuela Dragomir. Întrebaţi ce măsuri ar putea lua în această privinţă, profesorii contactaţi de Capital se arată mai degrabă neputincioşi. „Programul Bologna de trei ani de studii de licenţă nu permite un învăţământ aplicativ (există o singură perioadă de practică, la sfârşitul anului II) şi, din această cauză, la absolvire cunoştinţele practice sunt insuficiente“, spune profesorul Ion Iarca. Varianta găsită de conducerea ASE este revizuirea planului de învăţământ la sfârşitul fiecărui ciclu de învăţământ „sau chiar mai repede, dacă este nevoie, iar cadrele didactice au obligaţia de a înnoi conţinutul programei, ţinând cont de mai mulţi factori, printre care şi modificările apărute în cerinţele angajatorilor“, după cum promite cancelarul facultăţii. În schimb, decanul facultăţii de Business de la universitatea clujeană Babeş-Bolyai, Cristian Chifu, a ales să apeleze la ajutorul oamenilor de afaceri încă din momentul elaborării planului de învăţământ pentru departamentul pe care îl conduce şi să îi cheme, ocazional, pentru a susţine seminarii.

Mediul privat: declaraţii de bune intenţii

Am discutat cu doi membri ai asociaţiei HR Club - Marius Gîrlea, proprietarul site-ului de recrutare Jobsinro, şi Mihai Manole, directorul companiei de consultanţă în resurse umane Perform HR - despre şansele pe care le au studenţii economişti în actualul context: cum se vede piaţa, în mod obiectiv, dintr-o perspectivă care nu este nici a angajatorului, nici a profesorului?

„Numărul extrem de mare de ab sol venţi de profil economic din ultimii 20 de ani face ca, la terminarea facultăţii, aceştia să aibă nevoie de mai mult decât de o diplomă de absolvent pentru a se diferenţia. Aşa încât nu facultăţile sunt utile acum, ci cursurile postuniversitare“, spune Mihai Gîrlea. El subliniază astfel regresul tehnicilor de recrutare în acest an: „sunt mult prea multe aplicaţii pentru un job, motiv pentru care dosarul candidatului a ajuns să conteze tot mai mult în detrimentul calităţilor profesionale. Acum, HR managerul nu mai are timp decât să parcurgă CV-uri şi să alcătuiască liste cât mai restrânse în vederea chemării la interviu“. Situaţie în care devine tot mai probabil ca „sita să cearnă candidaţi valoroşi care, însă, nu au acordat importanţă certificărilor.“ Îi îndeamnă, aşadar, pe tinerii demoralizaţi de a nu fi găsit un loc de muncă să îşi ia specializarea în Standardele Internaţionale de Raportare Financiară (IAS) şi să urmeze programele Association of Chartered Certified Accountants (ACCA). Apoi, „să înveţe la şcoală mai mult decât ce le spun profesorii că au de învăţat, să se înscrie la studii postuniversitare, să nu ţintească poziţii şi salarii de management încă de la absolvire şi să ia în calcul voluntariatul.“

„Pe o piaţă  scăzută a angajărilor, exis tă totuşi destul de multe posibilităţi de internship, trainee, burse şi schimburi de experienţă, de care ar trebui să profite cât mai mult“, adaugă Mihai Manole.

Pe scurt, să acumuleze cât de mul te a bi lităţi practice, întrucât, „din pă cate, şcoa la românească este o fabrică de cul tură generală şi, odată pus în faţa respon sa bilităţilor dintr-o companie, tânărul absolvent îşi dă seama că nu poate aplica decât într-o foarte mică măsură ceea ce a învăţat în facultate“. Este, crede el, motivul pentru care angajatorii evită să recruteze tineri fără experienţă, iar vina le revine atât celor din sistemul universitar, cât şi companiilor. Pe de o parte, „curriculumul este aglomerat de cursuri care nu au legătură cu realitatea şi de informaţii care nu pot fi folosite, iar pe de altă parte, companiile nu dezvoltă suficiente programe de internship, care i-ar familiariza pe studenţi cu chestiuni esenţiale pentru integrarea pe piaţa muncii“. Cu alte cuvinte, triunghiul universitate - student - angajator există, cu foarte puţine excepţii, doar la nivel declarativ.

Profilul facultăţii este puţin relevant la angajare. Totuşi, absolvenţii de la Relaţii Economice Internaţionale şi Finanţe-Bănci au un nivel superior de pregătire.
Manuela Dragomir, director de resurse umane, ING Bank

29.000 de tineri absolvă anual o facultate economică de stat, la nivel naţional. În 2008, când două generaţii au terminant concomitent, numărul a fost dublu

Absolvenţii se orientează spre orice slujbă li se oferă pentru a supravieţui: secretare, agenţi de vânzări sau consilieri în asigurări. 
Tiberiu Foriş, prodecan Univ. „Transilvania“

sursal:capital.ro